monolingve

MONOLÍNGV, -Ă, monolongvi, -e, adj. (Despre dicţionare, ediţii etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din fr. monolingue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOLÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) (despre dicţionare, monografii etc.) Care este într-o singură limbă. 2) (despre persoane, colectivităţi) Care cunoaşte numai o singură limbă. /<fr. monolingue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOLÍNGV adj. (Despre dicţionare) Într-o singură limbă; unilingv. [Cf. gr. monos – unic, lat. lingua – limbă].
(Dicţionar de neologisme)

MONOLÍNGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr. monolingue)
(Marele dicţionar de neologisme)

monolíngv adj. n., f. monolíngvă; pl. n. şi f. monolíngve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MONOLÍNGV adj. unilingv. (Dicţionar ~.)
(Dicţionar de sinonime)