mur dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUR1, muri, s.m. Nume dat mai multor specii de arbuşti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele şi cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUR2, muri, s.m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUR1 ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUR2 ~i m. înv. Element de construcţie executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mur (múri), s.m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moştenit în mr.
(Dicţionarul etimologic român)

mur (múri), s.m. – Rug şi fruct al arbuştilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Puşcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Muşlea, Dacor., V, 619 şi VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul uo n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s.f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriş), s.n. (tufiş de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) şi ţig. sp. muri „frag” (Besses 111).
(Dicţionarul etimologic român)

MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].
(Dicţionar de neologisme)

mur (arbust, zid) s. m., pl. muri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. şi reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
(Dicţionar de sinonime)

MUR s. v. dud, zid.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu

Cuvinte se termină cu literele: ur