mutule
MUTÚLĂ, mutule, s.f. (Arhit.) Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din fr. mutule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUTÚLĂ s.f. v. mutul.
(Dicţionar de neologisme)
MUTÚLĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornişă, deasupra fiecărui triglif. (< fr. mutule)
(Marele dicţionar de neologisme)
mutúlă s. f., g.-d. art. mutúlei; pl. mutúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUTÚLĂ s.f. v. mutul.
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
mutúlă s. f., g.-d. art. mutúlei; pl. mutúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)