MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preţ derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRITÁT1 s.n. Faptul de a (se) mărita; măritiş, măritare, mărit2. ♢ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRITÁT2, -Ă, măritaţi, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbaţi) Care se stabileşte prin căsătorie în casa soţiei. – V. mărita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puţin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preţ de nimic. /<lat. maritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. şi pl. mărítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măritát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRITÁT s. v. măritiş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRITÁT1 s.n. Faptul de a (se) mărita; măritiş, măritare, mărit2. ♢ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puţin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preţ de nimic. /<lat. maritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. şi pl. mărítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măritát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRITÁT s. v. măritiş.
(Dicţionar de sinonime)