NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuţie; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcţie; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NUM//Í ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-ţe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcţie). /Din nume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE NUM//Í mă ~ésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aşá-numít adj. m., art. aşá-numítul, pl. aşá-numíţi; f. sg. aşá-numítă, pl. aşá-numíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
numí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. numeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numeşti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numeşte pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenţia
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NUM//Í ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-ţe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcţie). /Din nume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aşá-numít adj. m., art. aşá-numítul, pl. aşá-numíţi; f. sg. aşá-numítă, pl. aşá-numíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
numí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. numeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numeşti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numeşte pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenţia
(Dicţionar de antonime)