ocazionalismul
OCAZIONALÍSM s.n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale şi sufleteşti este voinţa divinităţii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCAZIONALÍSM ~e n. Element apărut ocazional într-un sistem (mai ales în limbă). [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnalisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OCAZIONALÍSM s.n. Concepţie idealist-teologică din sec. XVII, care încerca să învingă, prin invocarea intervenţiei directe a divinităţii, inexplicabilitatea interacţiunii dintre suflet şi corp. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnalisme, it. occasionalismo].
(Dicţionar de neologisme)
OCAZIONALÍSM s. n. concepţie idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente. (< fr. occasionnalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ocazionalísm s. n. (sil. -zi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCAZIONALÍSM ~e n. Element apărut ocazional într-un sistem (mai ales în limbă). [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnalisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OCAZIONALÍSM s. n. concepţie idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente. (< fr. occasionnalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ocazionalísm s. n. (sil. -zi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)