ocrotisem

OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OCROT//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s.f. (protecţie, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
(Dicţionarul etimologic român)

ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocroteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OCROTÍ vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
(Dicţionar de sinonime)