odeonul
ODEÓN, odeoane, s.n. Tip de edificiu specific antichităţii greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODEÓN odeoáne n. (în antichitatea greco-romană) Clădire specială pentru manifestaţii artistice (audiţii muzicale, recitaluri de poezie etc.). [Sil. -de-on] /<fr. odéon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentaţiilor muzicale, la greci şi la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].
(Dicţionar de neologisme)
ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiţii muzicale, la greci şi la romani. (cf. fr. odéon)
(Marele dicţionar de neologisme)
odeón s. n. (sil. -de-on), pl. odeoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODEÓN odeoáne n. (în antichitatea greco-romană) Clădire specială pentru manifestaţii artistice (audiţii muzicale, recitaluri de poezie etc.). [Sil. -de-on] /<fr. odéon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiţii muzicale, la greci şi la romani. (cf. fr. odéon)
(Marele dicţionar de neologisme)
odeón s. n. (sil. -de-on), pl. odeoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)