oportuniștii
OPORTUNÍST, -Ă, oportunişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S.m. şi f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPORTUNÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de oportunism; propriu oportunismului. /<fr. opportuniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OPORTUNÍ//ST2 ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al oportunismului. /<fr. opportuniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. şi f. 1. Om care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].
(Dicţionar de neologisme)
OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)
(Marele dicţionar de neologisme)
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníşti; f. sg. oportunístă, pl. oportuníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPORTUNÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de oportunism; propriu oportunismului. /<fr. opportuniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. şi f. 1. Om care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].
(Dicţionar de neologisme)
OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)
(Marele dicţionar de neologisme)
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníşti; f. sg. oportunístă, pl. oportuníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)