ostoirilor

OSTOÍRE, ostoiri, s.f. (Înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) ostoi şi rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ostoíre s. f., g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: os ost osto ostoi ostoir

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor rilor irilor