paronimul
PARONÍM, paronime, s.n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (şi ca origine). – Din fr. paronyme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARONÍM ~e n. Cuvânt care se aseamănă parţial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebeşte ca sens de acesta. /<fr. paronyme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PARONÍM s.n. Cuvânt care se aseamănă ca sunete, dar se deosebeşte ca sens de alt cuvânt. [< fr. paronyme, cf. gr. para – alături, onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)
PARONÍM s. n. cuvânt asemănător cu altul ca formă, dar deosebit de acesta ca sens. (< fr. paronyme)
(Marele dicţionar de neologisme)
paroním s. n. (sil. mf. par-), pl. paroníme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARONÍM ~e n. Cuvânt care se aseamănă parţial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebeşte ca sens de acesta. /<fr. paronyme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PARONÍM s. n. cuvânt asemănător cu altul ca formă, dar deosebit de acesta ca sens. (< fr. paronyme)
(Marele dicţionar de neologisme)
paroním s. n. (sil. mf. par-), pl. paroníme
(Dicţionar ortografic al limbii române)