pirat

PIRÁT, piraţi, s.m. Persoană care se îndeletniceşte cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoţ de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracţiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRÁ//T ~ţi m. Hoţ de mare; corsar. ♢ ~ aerian a) persoană care comite un act de violenţă armată asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care atacă obiecte nemilitare. /<fr. pirate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIRÁT s.m. Hoţ, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda. V. corsar. ♦ Navă pirată = Navă armată al cărei echipaj săvârşeşte acte de piraterie. ♦ Cel care săvârşeşte acte de piraterie. ♦ Cel care săvârşeşte acte de piraterie aeriană. ♦ (Fig.) Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].
(Dicţionar de neologisme)

PIRÁT I. s. m. cel care săvârşeşte acte de piraterie. II. adj. staţie ~ = staţie radiofonică clandestină; navă ~ = navă armată al cărei echipaj săvârşeşte acte de piraterie. (< fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)
(Marele dicţionar de neologisme)

pirát s. m., pl. piráţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIRÁT s. corsar, (înv. şi pop.) hoţ de mare, tâlhar de mare.
(Dicţionar de sinonime)