prezbiterianul

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S.m. şi f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREZBITERI//ÁN¹ ~ánă (~éni, ~éne) Care ţine de prezbiterianism; propriu prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREZBITERI//ÁN² ~ánă (~éni, ~éne) m. şi f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. şi f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].
(Dicţionar de neologisme)

PREZBITERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)
(Marele dicţionar de neologisme)

prezbiterián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiteriéni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)