PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunţa (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRIV//Á ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent şi necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PRIV//Á mă ~éz intranz. A renunţa la ceva inerent şi necesar. /<fr. priver, lat. privare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s.f., din fr. privé; privaţi(un)e, s.f., din fr. privation; privatist, s.m. (înv., Trans., persoană care-şi face studiile în particular).
(Dicţionarul etimologic român)
PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinţa (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].
(Dicţionar de neologisme)
PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunţa la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)
(Marele dicţionar de neologisme)
privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. şi pl. priveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRIVÁ vb. v. refuza.
(Dicţionar de sinonime)
PRIVÁ vb. v. lipsi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRIV//Á ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent şi necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s.f., din fr. privé; privaţi(un)e, s.f., din fr. privation; privatist, s.m. (înv., Trans., persoană care-şi face studiile în particular).
(Dicţionarul etimologic român)
PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinţa (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].
(Dicţionar de neologisme)
PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunţa la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)
(Marele dicţionar de neologisme)
privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. şi pl. priveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRIVÁ vb. v. refuza.
(Dicţionar de sinonime)
PRIVÁ vb. v. lipsi.
(Dicţionar de sinonime)