PRĂBUŞÍ, prăbuşesc, vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălţime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârşit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRĂBUŞ//Í ~ésc tranz. A face să se prăbuşească. /<bulg. probusa(se)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PRĂBUŞ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (şi cu zgomot) de la înălţime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacţionare) A cădea de la putere (fiind depăşit de evenimente). 3) (despre fiinţe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranţe, vise etc.) A se risipi până la dispariţia completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prăbuşí (prăbuşésc, prăbuşít), vb. – 1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbuşitură, s.f. (ruină; loc pietros).
(Dicţionarul etimologic român)
prăbuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăbuşésc, imperf. 3 sg. prăbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prăbuşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRĂBUŞÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălţime, formând o cascadă.)
(Dicţionar de sinonime)
PRĂBUŞÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRĂBUŞ//Í ~ésc tranz. A face să se prăbuşească. /<bulg. probusa(se)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prăbuşí (prăbuşésc, prăbuşít), vb. – 1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbuşitură, s.f. (ruină; loc pietros).
(Dicţionarul etimologic român)
prăbuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăbuşésc, imperf. 3 sg. prăbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prăbuşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRĂBUŞÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălţime, formând o cascadă.)
(Dicţionar de sinonime)
PRĂBUŞÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)