rastorsei

RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi şi în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

răstoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ra ras rast rasto rastor

Cuvinte se termină cu literele: ei sei rsei orsei torsei