reformismul
REFORMÍSM s.n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul şi schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFORMÍSM n. 1) Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme. 2) Atitudine reformatoare. /<fr. réformisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFORMÍSM s.n. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. ♦ Curent politic care neagă necesitatea revoluţiei şi preconizează înlocuirea luptei revoluţionare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. [Cf. fr. réformisme].
(Dicţionar de neologisme)
REFORMÍSM s. n. 1. curent politic în mişcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluţiei şi a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluţionare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. 2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor. (< fr. réformisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
reformísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFORMÍSM n. 1) Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme. 2) Atitudine reformatoare. /<fr. réformisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REFORMÍSM s. n. 1. curent politic în mişcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluţiei şi a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluţionare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. 2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor. (< fr. réformisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
reformísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)