REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reocúp. / cf. fr. réoccuper].
(Dicţionar de neologisme)
REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)
(Marele dicţionar de neologisme)
reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. şi pl. reocúpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REOCUPÁ vb. v. recuceri.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)
(Marele dicţionar de neologisme)
reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. şi pl. reocúpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REOCUPÁ vb. v. recuceri.
(Dicţionar de sinonime)