resimțeam

RESIMŢÍ, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simţi. 2. Refl. A simţi urmările, consecinţele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simţit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simţi).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RESIMŢÍ resímt tranz. A simţi din nou. /<fr. ressentir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RESIMŢÍ mă resímt intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simţi urmările; a-şi manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESIMŢÍ vb. IV. 1. tr. A simţi (din nou). 2. refl. A simţi consecinţele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].
(Dicţionar de neologisme)

RESIMŢÍ vb. I. tr. a simţi puternic (o senzaţie fizică, un sentiment). II. refl. a simţi unele consecinţe neplăcute, o slăbiciune etc. ♢ a avea urmări. (după fr. ressentir)
(Marele dicţionar de neologisme)

resimţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. resímt; conj. prez. 3 sg. şi pl. resímtă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RESIMŢÍ vb. a se repercuta, a se simţi. (Unele efecte se ~ asupra lui.)
(Dicţionar de sinonime)