RESTÁNT, -Ă, restanţi, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESTÁNŢĂ, restanţe, s.f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se află în restanţă; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susţinut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].
(Dicţionar de neologisme)
RESTÁNŢĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămăşiţă de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].
(Dicţionar de neologisme)
RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ♢ rămas în urmă. (< fr. restant)
(Marele dicţionar de neologisme)
RESTÁNŢĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ♢ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)
(Marele dicţionar de neologisme)
restánt adj. m., pl. restánţi; f. sg. restántă, pl. restánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
restánţă s. f., g.-d. art. restánţei; pl. restánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RESTÁNŢĂ s. rest, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)
(Dicţionar de sinonime)
RESTÁNŢĂ s. v. diferenţă, rest.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESTÁNŢĂ, restanţe, s.f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susţinut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].
(Dicţionar de neologisme)
RESTÁNŢĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămăşiţă de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].
(Dicţionar de neologisme)
RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ♢ rămas în urmă. (< fr. restant)
(Marele dicţionar de neologisme)
RESTÁNŢĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ♢ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)
(Marele dicţionar de neologisme)
restánt adj. m., pl. restánţi; f. sg. restántă, pl. restánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
restánţă s. f., g.-d. art. restánţei; pl. restánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RESTÁNŢĂ s. rest, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)
(Dicţionar de sinonime)
RESTÁNŢĂ s. v. diferenţă, rest.
(Dicţionar de sinonime)