retalmacira
[Conjugare]
RETĂLMĂCÍ, retălmăcésc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Re1- + tălmăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
retălmăcí vb. tălmăci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
retălmăcí vb. tălmăci
(Dicţionar ortografic al limbii române)