răsunat

RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat şi prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deşi vibraţiile au încetat; a produce rezonanţă în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – Lat. resonare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSUNÁ pers. 3 răsúnă intranz. 1) A se auzi sunând tare şi prelung. Răsună valea de glasuri. 2) (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; a vui. Sala răsună de aplauze. 3) fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude. /<lat. resonare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsuná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. răsúnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSUNÁ vb. 1. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasurí.) 2. a răpăi, a vui. (Sala ~ de aplauze.) 3. v. suna.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUNÁ vb. v. vibra.
(Dicţionar de sinonime)