saidajele
ŞAIDÁJ, şaidaje, s.n. Operaţie de alegere manuală a minereurilor, însoţită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: şa-i-] – Din fr. scheidage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞAIDÁJ ~e n. Alegere manuală a mine-reurilor, însoţită de spargerea lor cu ciocanul. [Sil. şa-i-] /<fr. scheidage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞAIDÁJ s.n. Operaţia de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. [Pron. şa-i-, var. şeidaj s.n. / < fr. scheidage].
(Dicţionar de neologisme)
ŞAIDÁJ s. n. operaţia de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. (< fr. scheidage)
(Marele dicţionar de neologisme)
şaidáj s. n. (sil. şa-i-), pl. şaidáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞAIDÁJ ~e n. Alegere manuală a mine-reurilor, însoţită de spargerea lor cu ciocanul. [Sil. şa-i-] /<fr. scheidage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ŞAIDÁJ s. n. operaţia de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. (< fr. scheidage)
(Marele dicţionar de neologisme)
şaidáj s. n. (sil. şa-i-), pl. şaidáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)