satinul

SATÍN s.n. Ţesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre feţe lucioasă, folosită mai ales pentru căptuşeli. [Var.: satén s.n.] – Din fr. satin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATÍN ~uri n. 1) Ţesătură moale şi deasă, cu faţa lucioasă, folosită, mai ales, pentru căptuşeală la haine. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. satin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

satín (satínuri), – Ţesătură lucioasă. Fr. satin. – Der. satintur, s.n. (varietate de satin), din fr. satin turc.
(Dicţionarul etimologic român)

SATÍN s.n. Ţesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din feţe. [Pl. -ne, -nuri, var. saten s.n. / < fr. satin, cf. ar. Zaitun < Tsai-tung – oraş în China].
(Dicţionar de neologisme)

SATÍN s. n. ţesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din feţe, pentru căptuşeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr. satin)
(Marele dicţionar de neologisme)

satín s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)