saxofonul

SAXOFÓN, saxofoane, s.n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone. .
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAXOF//ÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu clape şi muştiuc, folosit, mai ales, în formaţiile de muzică uşoară. /<fr. saxophone, germ. Saxophon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muştiuc şi clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono].
(Dicţionar de neologisme)

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muştiuc şi clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone)
(Marele dicţionar de neologisme)

saxofón s. n., pl. saxofoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)