SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viaţă de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCHIMNIC//Í ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCHIMNIC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schimniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCHIMNIC//Í ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schimniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
(Dicţionar de sinonime)