Dicţionar român explicativ - scrie - sinonime, conjugare, dex, doom, neologisme

scrie

(conjugare)
SCRÍE, scríu, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A reprezenta prin semne convenţionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ♢ Expr. (Intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ♢ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe faţă (sau în obraz) = a se putea vedea pe faţa cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. şi pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schiţa. ♢ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ♢ Refl. Urmele paşilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. şi tranz. A-şi exprima, a-şi formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, ştiinţifică). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A aşterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. şi tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ♢ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înştiinţa, a comunica ceva în scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidenţă. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ♢ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva. 5. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) înscrie într-o organizaţie, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ♢ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naştere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCRÍE scríu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A întreţine corespondenţă. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula în scris. 2) A aduce la cunoştinţă în scris; a comunica pe cale grafică. 3) pop. A fixa în scris; a înscrie; a nota; a înregistra. ♢ A(-şi) ~ ceva în frunte a ţine bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi hărăzit de soartă; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe faţă a vedea pe faţa cuiva starea lui sufletească. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scríe (-íu, -is), vb. – 1. A aşterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. – 2. A compune. – 3. A coresponda, a comunica prin scrisori. – 4. A desena, a picta, a reprezenta. – 5. A înscrie, a înregistra. – Mr. scriu, scrişu, scriat, scriire. Lat. scrĭbĕre (Puşcariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), cf. it. scrivere, prov., cat. escriure, fr. écrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). – Der. scriere, s.f. (acţiunea de a scrie; scris, compoziţie); scriitor, s.m. (persoană care scrie, autor, publicist, diac); scriitoraş, s.m. (scriitor fără valoare, gazetăraş; caligraf, grefier); scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar); scriitură, s.f. (scris, grafie); scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguţ); scris, s.n. (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin; pl., acţiuni, efecte bancare); scris, s.m. (bărbat predestinat drept soţ, logodnic, mire); scrisă, s.f. (destin, soartă); scrisoare, s.f. (scris; epistolă; act, document scris; înv., descriere). Cf. scriptură. Der. neol. script, s.n., din lat. scriptum (sec. XIX); scriptic, adj. (scris, se zice despre examene), din germ. Skriptum (Candrea); scrib, s.m., din fr. scribe; adscrie, vb.; circumscrie, vb.; descrie, vb.; înscrie, vb.; prescrie, vb.; proscrie, vb.; subscrie, vb., din lat., cu adaptare la conjug, lui a scrie.
(Dicţionarul etimologic român)

scris-citít s. n., art. scris-citítul
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scríe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scríu, 2 sg. scrii, 1 pl. scríem, 2 pl. scríeţi, perf. s. 1 sg. scriséi, l pl. scríserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. scríe; imper. 2 pl. scríeţi; ger. scriínd (sil. scri-ind); part. scris
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:

SCRÍE vb. 1. v. înregistra. 2. v. crea. 3. (înv.) a semna. (Îi ~ despre ...) 4. v. coresponda. 5. v. colabora. 6. v. conţine. 7. v. prevedea. 8. v. arăta. 9. v. expedia.
(Dicţionar de sinonime)

SCRÍE vb. v. contura, copia, da, descrie, desena, destina, edita, expune, hărăzi, hotărî, imprima, indica, inventaria, iscăli, încondeia, încorpora, înfăţişa, înregistra, înrola, meni, orândui, picta, predestina, prescrie, prezenta, publica, recenza, recomanda, recruta, reda, reproduce, rândui, scoate, semna, sorti, tipări, trasa, ursi, zugrăvi.
(Dicţionar de sinonime)

SCRIERE ÎN SCÚRT s. v. prescurtare, rezumat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:

A scrie ≠ a şterge
(Dicţionar de antonime)