STIMÁ, stimez, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A avea stimă, consideraţie pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. e s t i m e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STIM//Á ~éz tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STIMÁ vb. I. tr. A avea stimă, consideraţie (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a preţui].
(Dicţionar de neologisme)
STIMÁ vb. tr. a avea stimă, consideraţie; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
stimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg. şi pl. stimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STIMÁ vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toţi îl ~ în mod sincer.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STIM//Á ~éz tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STIMÁ vb. tr. a avea stimă, consideraţie; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
stimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg. şi pl. stimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STIMÁ vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toţi îl ~ în mod sincer.)
(Dicţionar de sinonime)