strungul dex - definiţie, sinonime, conjugare

strungul

STRUNG, strunguri, s.n. Maşină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţia de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimţuire etc. prin aşchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRUNG ~uri n. tehn. Maşină-unealtă pentru prelucrarea prin aşchiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) în procesul unei mişcări de rotaţie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strung (-guri), s.n. – Maşină-unealtă care îndeplineşte diferite operaţii de aşchiere. – Var. Mold., Trans., strug, şi der. Mr. strug. Sl. strugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la strugati „a răzui”, var. a lui stružiti, cf. struji, şi bg., cr., slov., rus. strug. Nazala nu a fost explicată; ar putea fi o influenţă din gr., cf. ngr. στρουγγύλος „rotund”, cu atît mai mult cu cît γγ sau γϰ în loc de γ, ϰ este destul de frecventă în ngr. – Der. strungar, s.m. (strujitor), cf. bg. strugarĭ, sb. strugar; strungări, vb. (a strunji); strungărie, s.f. (strung, atelierul strungarului).
(Dicţionarul etimologic român)

strung s. n., pl. strúnguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stru strun strung

Cuvinte se termină cu literele: ul gul ngul ungul rungul