studiul
[Sinonime]
STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ Expr. A-şi face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învăţământ; a urma cursurile unei şcoli, instituţii de învăţământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetiţiile la o piesă. 2. Materie de învăţământ. 3. Lucrare, operă ştiinţifică. 4. (În artele plastice) Schiţă parţială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune şi execută o operă definitivă. ♦ Compoziţie muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exerciţiu). – Din lat. studium, it. studio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÚDI//U ~i n. 1) Activitate intelectuală depusă în vederea soluţionării unor probleme ştiinţifice într-un anumit domeniu; cercetare ştiinţifică. ~ul artelor. 2) Lucrare ştiinţifică. 3) Proces de acumulare a cunoştinţelor; învăţătură. 4) la pl. Ansamblu de cunoştinţe acumulate în acest proces; învăţătură. ~i speciale. ~i universitare. ♢ A-şi face ~ile a urma cursurile unei instituţii de învăţământ. 5) Materie de învăţământ. 6) Schiţă preliminară executată de artiştii plastici în procesul de elaborare a unei opere de artă. 7) Compoziţie muzicală destinată, mai ales, pentru exerciţii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STÚDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însuşirea de cunoştinţe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunţită şi aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă ştiinţifică. 3. Schiţa unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciţii. 4. Materie de învăţământ. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude].
(Dicţionar de neologisme)
STÚDIU s. n. 1. acţiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însuşirea de cunoştinţe speciale, aprofundate. ♢ cercetare, examinare amănunţită şi aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ♢ însuşire de cunoştinţe ştiinţifice, învăţătură. 2. materie de învăţământ. 3. lucrare, operă ştiinţifică. 4. schiţă a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziţie muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciţii. (< lat. studium, it. studio)
(Marele dicţionar de neologisme)
stúdiu (tipuri de învăţământ, materii, lucrări de literatură şi arte) s. n. [-diu pron. -diu], art. stúdiul; pl. stúdii, art. stúdiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÚDIU s. 1. v. învăţare. 2. (înv.) citanie. (~ al istoriei.) 3. v. învăţătură. 4. învăţătură, şcoală. (A plecat la ~.) 5. (la pl.) v. învăţătură. 6. v. analiză. 7. v. cercetare. 8. (concr.) lucrare. (Un mic ~ asupra poeziei româneşti.) 9. v. cercetare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÚDI//U ~i n. 1) Activitate intelectuală depusă în vederea soluţionării unor probleme ştiinţifice într-un anumit domeniu; cercetare ştiinţifică. ~ul artelor. 2) Lucrare ştiinţifică. 3) Proces de acumulare a cunoştinţelor; învăţătură. 4) la pl. Ansamblu de cunoştinţe acumulate în acest proces; învăţătură. ~i speciale. ~i universitare. ♢ A-şi face ~ile a urma cursurile unei instituţii de învăţământ. 5) Materie de învăţământ. 6) Schiţă preliminară executată de artiştii plastici în procesul de elaborare a unei opere de artă. 7) Compoziţie muzicală destinată, mai ales, pentru exerciţii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STÚDIU s. n. 1. acţiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însuşirea de cunoştinţe speciale, aprofundate. ♢ cercetare, examinare amănunţită şi aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ♢ însuşire de cunoştinţe ştiinţifice, învăţătură. 2. materie de învăţământ. 3. lucrare, operă ştiinţifică. 4. schiţă a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziţie muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciţii. (< lat. studium, it. studio)
(Marele dicţionar de neologisme)
stúdiu (tipuri de învăţământ, materii, lucrări de literatură şi arte) s. n. [-diu pron. -diu], art. stúdiul; pl. stúdii, art. stúdiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÚDIU s. 1. v. învăţare. 2. (înv.) citanie. (~ al istoriei.) 3. v. învăţătură. 4. învăţătură, şcoală. (A plecat la ~.) 5. (la pl.) v. învăţătură. 6. v. analiză. 7. v. cercetare. 8. (concr.) lucrare. (Un mic ~ asupra poeziei româneşti.) 9. v. cercetare.
(Dicţionar de sinonime)