TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secţie industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂBĂCÁR ~i m. Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor. /tabac + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍ//E1 ~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍ//E2 ~i f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăbăcár s. m., pl. tăbăcári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăbăcăríe s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăş, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂBĂCĂRÍE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învaţă ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secţie industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍ//E1 ~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCĂRÍ//E2 ~i f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăbăcár s. m., pl. tăbăcári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăbăcăríe s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăş, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂBĂCĂRÍE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învaţă ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)
(Dicţionar de sinonime)