TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz., Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TELEFONÁT s.n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TELEFON//Á ~éz 1. intranz. 1) A intra în legătură telefonică; a vorbi la telefon. 2) A da un telefon (cuiva). 2. tranz. 1) (persoane) A chema la telefon. 2) (mesaje) A transmite prin telefon. /<fr. téléphoner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].
(Dicţionar de neologisme)
TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)
(Marele dicţionar de neologisme)
telefoná vb., ind. prez. 1 sg. telefonéz, 3 sg. şi pl. telefoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
telefonát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TELEFONÁT s.n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].
(Dicţionar de neologisme)
TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)
(Marele dicţionar de neologisme)
telefoná vb., ind. prez. 1 sg. telefonéz, 3 sg. şi pl. telefoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
telefonát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)