tumurugul

TUMURÚG, tumurugi, s.m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuinţată în construcţii). – Din tc. tomruk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUMURÚ//G ~gi m. înv. reg. Trunchi de copac, lung şi rotund, folosit în construcţii. /<turc. tomruk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tumurúg s. m., pl. tumurúgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TUMURÚG s. v. butuc, obadă.
(Dicţionar de sinonime)