tutelat

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TUTEL//Á ~éz tranz. (persoane, aşezăminte, teritorii) A ţine sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
(Marele dicţionar de neologisme)

tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. şi pl. tuteleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TUTELÁ vb. v. patrona.
(Dicţionar de sinonime)