TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. Tranz. A despărţi, a separa ceva în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăţi. ♢ Expr. A-şi tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-şi primejdui situaţia printr-o acţiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărţi necitite, unite la margini. 2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ♢ Expr. A(-şi) tăia drum (sau cale, cărare) = a-şi face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin aşchiere) adâncituri sau proeminenţe pe suprafaţa unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. Tranz. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. Refl. recipr. A se întretăia. 9. Refl. (Despre ţesături) A se destrăma, a se rupe în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. ♦ Tranz. A opri fermentarea mustului. II. Tranz. şi refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ♢ Expr. (Absol.) A tăia şi a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ Tranz. A provoca o durere fizică. ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. Tranz. şi refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ Expr. (Tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieşi înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (Refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-şi aranja treburile. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micşora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ♢ Expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-şi piardă sau a-şi pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile şi) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele. ♦ A distruge, a şterge efectul. 3. Tranz. A consfinţi încheierea unei tranzacţii (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ţinând banca împotriva tuturor celorlalţi jucători. 4. Tranz. şi intranz. (Fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. Tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înţelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (Fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute şi nevrute, a vorbi fără rost. 6. Tranz. (Fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. [Pr.: tă-ia] – Lat. *taliare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂIÁT2, -Ă, tăiaţi, -te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TĂIÁ tai tranz. 1) A desprinde (o parte sau mai multe părţi) dintr-un întreg cu ajutorul unui obiect ascuţit (sau printr-un procedeu fizic, electric, chimic). ♢ ~ nodul gordian a clarifica definitiv o situaţie dificilă. ~ la piroane a spune vorbe lipsite de temei. A-l ~ (sau a nu-l ~) (pe cineva) capul a se pricepe (sau a nu se pricepe) să facă un lucru. A spune ce-l taie capul a spune vrute şi nevrute. 2) (spaţii) A străbate cu o forţă deosebită; a despica; a spinteca. ♢ A-şi ~ drum (cale, cărare) a-şi face drum, înlăturând toate piedicile. ~ drumul (calea) cuiva a împiedica (pe cineva) să-şi continuie drumul. A o ~ de-a dreptul a merge pe drumul cel mai scurt. 3) (drumuri, râuri etc.) A traversa de-a curmezişul. 4) (părţi de text) A face să nu mai figureze. 5) (fiinţe sau părţi ale corpului) A supune acţiunii unui obiect ascuţit. ~ un pui. 6) pop. A supune unor dureri fizice. Îl taie la stomac. Gerul (sau vântul) taie obrajii. 7) A face să se întrerupă; a opri; a curma. ~ vorba. 8) (rămăşaguri) A consfinţi prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă. 9) (pachetul de cărţi în procesul unui joc) A despărţi în două părţi punând jumătatea de sus de desubt (sau invers). /<lat. taliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TĂIÁ mă tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de tăieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, cărări) v. A SE ÎNTRETĂIA. ♢ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cărările) a ajunge în impas; a nu mai şti cum s-o scoată la capăt. 3) (despre textile) A se rupe în direcţia firului ţesut. 4) (despre lapte) A se îndesi la fiert ca urmare a alterării. 5) (despre creme, maioneze) A-şi pierde calităţile prin neomogenizarea părţilor componente. 6) A deveni mai puţin intens. Gerul s-a tăiat. ♢ A i ~ pofta a-i trece dorinţa de a face ceva. A i ~ (mâinile şi picioarele) a simţi moleşeală; a se muia. A i ~ răsuflarea a i se opri răsuflarea (de frică sau de emoţie). /<lat. taliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂIÁ, tai, vb. I. I. Tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ Expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul = doarme buştean. ♦ A desprinde, a desface filele unei cărţi unite la margini. ♦ A diviza un solid sau a desprinde părţi din el prin procedee tehnice, chimice, electrice etc. 2. Tranz. A despica, a spinteca. ♢ Expr. A (-şi) tăia drum (sau cale, cărare) = a-şi face loc, a-şi croi drum. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieţii. 4. Tranz. A brăzda. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. ♦ A săpa, a sculpta. Pe-un jilţ tăiat în stâncă stă... preotul cel păgân. (EMINESCU) 6. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz.A străbate; A traversa; a despărţi. Drumul către sat Taie-n lung pădurea (TOPÎRCEANU). ♢ Expr. A tăia drumul (sau calea) cuiva. = a ieşi înaintea cuiva pentru a-l opri. ♦ A lua drumul cel mai scurt, a scurta drumul. ♢ Intranz. Tăiarăm la dreapta prin hugeacuri (HOGAŞ). 8. Refl. A se întretăia. 9. Refl. (Despre ţesături) A se destrăma, a se rupe în direcţia firului ţesut. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspectul de lapte brânzit. II. 1. Tranz şi refl. A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide. 2. Tranz. şi intranz. (Înv.) A ataca; a bate; a izbi. Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele (ALECSANDRI). ♢ Expr. (Tranz.) A tăia şi a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. ♦ A provoca o durere fizică ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ Expr. A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze, a micşora, a slăbi, a opri. ♢ Expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta. = a nu mai avea chef sau a nu mai cuteza să facă un lucru. (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile şi) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele. ♦ A distruge, a şterge efectul. 3. Tranz. A consfinţi încheierea unui târg (prin desfacerea mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ţinând banca împotriva tuturor celorlalţi jucători. 4. Tranz. A spune, a inventa minciuni, vorbe etc. 5. Tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înţelege, a se pricepe să facă un lucru. 6. Tranz. (Fam., în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. – Lat. taliare.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăiá (tái, tăiát), vb. – 1. A diviza ceva cu un obiect tăios. – 2. A fi ascuţit, tăios. – 3. A divide, a separa. – 4. A ciopli, a şlefui, a da formă. – 5. A despărţi un grup de cărţi de joc cu o altă carte. – 6. A simţi nevoia defecării. – 7. A reţine, a împiedica, a întrerupe. – 8. A scurta drumul. – 9. A bate cu o carte mai mare la jocurile de cărţi. – 10. A amesteca cu apă, a boteza. – 11. A curăţa de ramuri uscate, a emonda. – 12. A suprima. – 13. A ucide, a executa, a sacrifica. – 14. A hotărî, a stabili. – 15. A valora, a costa. – 16. (Înv.) A falsifica monedă. – 17. (Refl.) A se brînzi (laptele). – 18. (Refl.) A se încrucişa. – 19. (Refl.) A se slăbi, a i se şterge efectul. Mr. tal’u, tăl’are, megl. tal’u, tăl’ari, istr. tal’u. Lat. talĭāre (Cipariu, Gram., 33; Puşcariu 1711; REW 8542), cf. vegl. tal’uor, it. tagliare, prov., port. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar. Der. tăiat, s.n. (acţiunea de a tăia); tăiere, s.f. (acţiunea de a tăia; ucidere, sacrificare); tăietor, s.m. (persoană care taie ceva; pădurar, călău); tăietor, s.n. (făgaş, tăiş; buştean de tăiat lemne; stivă, magazie de lemne); tăi(e)toare, s.f. (topor, secure); tăi(e)tură, s.f. (săpătură, incizie; decupaj, retezătură; ştersătură; înţepătură, zvîcnet; curătură, teren despădurit); tăi(e)ţei, s.m. pl. (paste făinoase, tocmagi); tăios, adj. (care taie, ascuţit); tăi(u)ş, s.n. (partea ascuţită a unei unelte; Arg., briceag); taimălai, s.n. (joc de copii); taie-babă (var. taie-paie, taie-fugă), s.m. (lăudăros, fanfaron); strătăia, vb. (a tăia, a întrerupe), invenţie nefericită a lui Vlahuţă, după fr. entrecouper (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)
a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tái-măláiul s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. tái, 3 sg. şi pl. táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáţi; ger. tăínd; part. tăiát
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát s. n. (sil. tă-iat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂIÁ vb. 1. v. împărţi. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ nişte metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. înjunghia. 11. a (se) înjunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vită.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adânci.) 15. v. croi. 16. a croi, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.) 17. v. brăzda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cărţile, la jocul de cărţi.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste câmp.) 22. a se brânzi, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁ vb. v. alunga, ataca, curma, depărta, goni, interfera, intersecta, inventa, izbi, izgoni, încrucişa, îndepărta, întrerupe, întretăia, lovi, născoci, opri, plăsmui, scorni, ticlui, stârpi.
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TĂIÁ tai tranz. 1) A desprinde (o parte sau mai multe părţi) dintr-un întreg cu ajutorul unui obiect ascuţit (sau printr-un procedeu fizic, electric, chimic). ♢ ~ nodul gordian a clarifica definitiv o situaţie dificilă. ~ la piroane a spune vorbe lipsite de temei. A-l ~ (sau a nu-l ~) (pe cineva) capul a se pricepe (sau a nu se pricepe) să facă un lucru. A spune ce-l taie capul a spune vrute şi nevrute. 2) (spaţii) A străbate cu o forţă deosebită; a despica; a spinteca. ♢ A-şi ~ drum (cale, cărare) a-şi face drum, înlăturând toate piedicile. ~ drumul (calea) cuiva a împiedica (pe cineva) să-şi continuie drumul. A o ~ de-a dreptul a merge pe drumul cel mai scurt. 3) (drumuri, râuri etc.) A traversa de-a curmezişul. 4) (părţi de text) A face să nu mai figureze. 5) (fiinţe sau părţi ale corpului) A supune acţiunii unui obiect ascuţit. ~ un pui. 6) pop. A supune unor dureri fizice. Îl taie la stomac. Gerul (sau vântul) taie obrajii. 7) A face să se întrerupă; a opri; a curma. ~ vorba. 8) (rămăşaguri) A consfinţi prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă. 9) (pachetul de cărţi în procesul unui joc) A despărţi în două părţi punând jumătatea de sus de desubt (sau invers). /<lat. taliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TĂIÁ mă tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de tăieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, cărări) v. A SE ÎNTRETĂIA. ♢ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cărările) a ajunge în impas; a nu mai şti cum s-o scoată la capăt. 3) (despre textile) A se rupe în direcţia firului ţesut. 4) (despre lapte) A se îndesi la fiert ca urmare a alterării. 5) (despre creme, maioneze) A-şi pierde calităţile prin neomogenizarea părţilor componente. 6) A deveni mai puţin intens. Gerul s-a tăiat. ♢ A i ~ pofta a-i trece dorinţa de a face ceva. A i ~ (mâinile şi picioarele) a simţi moleşeală; a se muia. A i ~ răsuflarea a i se opri răsuflarea (de frică sau de emoţie). /<lat. taliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂIÁ, tai, vb. I. I. Tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ Expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul = doarme buştean. ♦ A desprinde, a desface filele unei cărţi unite la margini. ♦ A diviza un solid sau a desprinde părţi din el prin procedee tehnice, chimice, electrice etc. 2. Tranz. A despica, a spinteca. ♢ Expr. A (-şi) tăia drum (sau cale, cărare) = a-şi face loc, a-şi croi drum. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieţii. 4. Tranz. A brăzda. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. ♦ A săpa, a sculpta. Pe-un jilţ tăiat în stâncă stă... preotul cel păgân. (EMINESCU) 6. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz.A străbate; A traversa; a despărţi. Drumul către sat Taie-n lung pădurea (TOPÎRCEANU). ♢ Expr. A tăia drumul (sau calea) cuiva. = a ieşi înaintea cuiva pentru a-l opri. ♦ A lua drumul cel mai scurt, a scurta drumul. ♢ Intranz. Tăiarăm la dreapta prin hugeacuri (HOGAŞ). 8. Refl. A se întretăia. 9. Refl. (Despre ţesături) A se destrăma, a se rupe în direcţia firului ţesut. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspectul de lapte brânzit. II. 1. Tranz şi refl. A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide. 2. Tranz. şi intranz. (Înv.) A ataca; a bate; a izbi. Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele (ALECSANDRI). ♢ Expr. (Tranz.) A tăia şi a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. ♦ A provoca o durere fizică ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ Expr. A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze, a micşora, a slăbi, a opri. ♢ Expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta. = a nu mai avea chef sau a nu mai cuteza să facă un lucru. (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile şi) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele. ♦ A distruge, a şterge efectul. 3. Tranz. A consfinţi încheierea unui târg (prin desfacerea mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ţinând banca împotriva tuturor celorlalţi jucători. 4. Tranz. A spune, a inventa minciuni, vorbe etc. 5. Tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înţelege, a se pricepe să facă un lucru. 6. Tranz. (Fam., în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. – Lat. taliare.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăiá (tái, tăiát), vb. – 1. A diviza ceva cu un obiect tăios. – 2. A fi ascuţit, tăios. – 3. A divide, a separa. – 4. A ciopli, a şlefui, a da formă. – 5. A despărţi un grup de cărţi de joc cu o altă carte. – 6. A simţi nevoia defecării. – 7. A reţine, a împiedica, a întrerupe. – 8. A scurta drumul. – 9. A bate cu o carte mai mare la jocurile de cărţi. – 10. A amesteca cu apă, a boteza. – 11. A curăţa de ramuri uscate, a emonda. – 12. A suprima. – 13. A ucide, a executa, a sacrifica. – 14. A hotărî, a stabili. – 15. A valora, a costa. – 16. (Înv.) A falsifica monedă. – 17. (Refl.) A se brînzi (laptele). – 18. (Refl.) A se încrucişa. – 19. (Refl.) A se slăbi, a i se şterge efectul. Mr. tal’u, tăl’are, megl. tal’u, tăl’ari, istr. tal’u. Lat. talĭāre (Cipariu, Gram., 33; Puşcariu 1711; REW 8542), cf. vegl. tal’uor, it. tagliare, prov., port. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar. Der. tăiat, s.n. (acţiunea de a tăia); tăiere, s.f. (acţiunea de a tăia; ucidere, sacrificare); tăietor, s.m. (persoană care taie ceva; pădurar, călău); tăietor, s.n. (făgaş, tăiş; buştean de tăiat lemne; stivă, magazie de lemne); tăi(e)toare, s.f. (topor, secure); tăi(e)tură, s.f. (săpătură, incizie; decupaj, retezătură; ştersătură; înţepătură, zvîcnet; curătură, teren despădurit); tăi(e)ţei, s.m. pl. (paste făinoase, tocmagi); tăios, adj. (care taie, ascuţit); tăi(u)ş, s.n. (partea ascuţită a unei unelte; Arg., briceag); taimălai, s.n. (joc de copii); taie-babă (var. taie-paie, taie-fugă), s.m. (lăudăros, fanfaron); strătăia, vb. (a tăia, a întrerupe), invenţie nefericită a lui Vlahuţă, după fr. entrecouper (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)
a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tái-măláiul s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. tái, 3 sg. şi pl. táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáţi; ger. tăínd; part. tăiát
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát s. n. (sil. tă-iat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂIÁ vb. 1. v. împărţi. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ nişte metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. înjunghia. 11. a (se) înjunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vită.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adânci.) 15. v. croi. 16. a croi, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.) 17. v. brăzda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cărţile, la jocul de cărţi.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste câmp.) 22. a se brânzi, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁ vb. v. alunga, ataca, curma, depărta, goni, interfera, intersecta, inventa, izbi, izgoni, încrucişa, îndepărta, întrerupe, întretăia, lovi, născoci, opri, plăsmui, scorni, ticlui, stârpi.
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.
(Dicţionar de sinonime)