uniuni

UNIÚNE, uniuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, grupuri, societăţi, clase etc. pentru apărarea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc. 2. Nume generic pentru diverse organizaţii politice, economice, obşteşti etc. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] 2- Din lat. unio, -onis, fr. union.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UNIÚN//E ~i f. 1) Asociere pe bază de interese comune a mai multor persoane, grupuri sau organizaţii, care se conduc de un program unic şi urmăresc realizarea aceluiaşi scop. ~ea cineaştilor. ~ea scriitorilor. 2) Stat constând din unirea mai multor state sau provincii autonome într-un stat unic; federaţie. [G.-D. uniunii; Sil. -ni-u-] /<lat. unio, ~onis, fr. union
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UNIÚNE s.f. 1. Unire a mai multor organizaţii, grupuri sociale etc. făcută pe baza unor convenţii pentru apărarea unor interese comune sau pentru revendicarea unor drepturi comune; asociaţie, alianţă, confederaţie. 2. Asocierea mai multor provincii sau state într-unul singur. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. union, it. unione, lat. unio].
(Dicţionar de neologisme)

UNIÚNE s. f. 1. unire a mai multor organizaţii, grupuri sociale etc. pe baza unor convenţii pentru apărarea unor interese sau revendicarea unor drepturi comune; asociaţie, alianţă, confederaţie. 2. asociere a mai multor provincii sau state într-unul singur. (< fr. union, lat. unio)
(Marele dicţionar de neologisme)

uniúne s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)