URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acţiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A URGENT//Á ~éz tranz. (acţiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
(Dicţionar de neologisme)
URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
(Marele dicţionar de neologisme)
urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. şi pl. urgenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
URGENTÁ vb. v. accelera.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A URGENT//Á ~éz tranz. (acţiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
(Marele dicţionar de neologisme)
urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. şi pl. urgenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
URGENTÁ vb. v. accelera.
(Dicţionar de sinonime)