vaccinul

VACCÍN, vaccinuri, s.n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecţioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. v a c c i n o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VACCÍN- v. vaccino-.
(Dicţionar de neologisme)

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conţine anumiţi viruşi atenuaţi şi care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecţioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].
(Dicţionar de neologisme)

VACCÍN¹ s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obţinerii imunităţii. ♢ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

VACCIN²(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)