viermarului

VIERMÁR, viermare, s.n. (Rar) Viermărie. – Vierme + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

viermár s. n., pl. viermáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
VIERMÁR s. v. viermăraie, viermărie.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: vi vie vier vierm vierma

Cuvinte se termină cu literele: ui lui ului rului arului