violetul

VIOLÉT, -Ă, violeţi, -te, adj., s.n., s.f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S.n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S.f. (Bot.) Toporaş. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOLÉT¹ n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOLÉ//T² ~tă (~ţi, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micşunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A şaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eţi, -ete. / < fr. violet].
(Dicţionar de neologisme)

VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă². (< fr. violet, /II/ violette)
(Marele dicţionar de neologisme)

violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéţi; f. sg. violétă, pl. violéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

violét s. n. (sil. vi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
(Dicţionar de sinonime)