viorică

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s.f. (Bot.) 1. Toporaş. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguieţe şi o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară² + suf. -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FLOAREA-VIORÉLEI s. v. ceapa-ciorii, zambilă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREA-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micşunea, tămâioară, toporaşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micşunea, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
(Dicţionar de sinonime)

VIORÉLE s. pl. v. popilnic.
(Dicţionar de sinonime)

VIORÍCĂ s. v. viorea.
(Dicţionar de sinonime)