văcărea
[Conjugare]
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut şi a păzi vacile. – Din văcar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VĂCĂR//Í ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
văcărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. văcăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VĂCĂR//Í ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)