vărsară dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ♢ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-şi vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-şi sacrifica viaţa (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa maţele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau năduşeli sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeţi, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-şi duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ♢ Expr. A-şi vărsa (şi) maţele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau A-şi vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu duşmănie, cu ură. A-şi vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-şi destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuţi şi puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ♢ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăştia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaş la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. – Lat. versare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂRSÁ vărs tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apă. ♢ ~ lacrimi a plânge. 2) (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumină, căldură etc.) A răspândi în toate direcţiile; a împrăştia; a risipi; a dispersa. 5) înv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate în alta. /<lat. versare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VĂRSÁ se vársă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A-şi duce apele într-un alt râu, în mare etc. 2) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revărsa. /<lat. versare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vărsá (-s, át), vb. – 1. A turna. – 2. A împrăştia, a risipi. – 3. A arunca, a azvîrli. – 4. A da afară, a vomita. – 5. A pune un lichid în pahare. – 6. A difuza, a propaga, a răspîndi. – 7. A preda, a remite, a plăti. – 8. (Refl.) A-şi duce apele într-o apă apă mai mare, a-şi uni apele. 9. (Refl., rar) A ieşi din albie, din matcă. – Mr. versu, virsare. Lat. vĕrsāre „a răsturna” (Diez, I, 442; Puşcariu 1861; REW 9252), cf. it. versare, prov. versar, fr. verser, cat., port. vessar, alb. veršoń (Philippide, II, 657). Evoluţia semantică este deja romanică şi pare normală, cf. iud. sp. arrebeser cu acelaşi sens, sp. revesar „a vomita”. Este de uz general (ALR, I, 145); sensul 7 este calc după fr. verser. Der. vărsat, s.n. (acţiunea de a vărsa; vomitare; înv., pustulă, bubuliţă; variolă, varicelă), ultimele sensuri probabil pornind de la ideea de „împrăştiere”, cf. sp. derrame, bg. sipanica „variolă”, de la sipĭa „a vărsa” (bg. se poate explica prin rom., cf. Capidan, LL, I, 287), cuvînt de uz general (ALR, I, 117); vărsător, adj. (care varsă, care toarnă; s.m., semn de zodie); vărsătură, s.f. (faptul de a vărsa, ceea ce a fost vărsat, vomitat); vărsărie, s.f. (vărsare), cuvînt rar, creat de Negruzzi după apărie, ierbărie etc. (Tiktin); revărsa (mr. aruvisare, var. răvărsa, citată de Candrea, nu e atestată), vb. (a împrăştia, a răspîndi, a difuza, refl., a ieşi din albie, a inunda; a se extinde, a invada, a ocupa), a cărui der. directă din lat. revĕrsāre (Puşcariu 1458; Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 209; REW 7272) nu este posibilă, căci v intervocalic trebuia să se piardă; vărsămînt, s.n. (plată a unei sume de bani), după fr. versement.
(Dicţionarul etimologic român)

vărsát de vânt s. n. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vărsá vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verşi, 3 sg. şi pl. vársă; conj. prez. 3 sg. şi pl. vérse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂRSÁ vb. 1. v. turna. 2. a răsturna. (A ~ paharul cu vin.) 3. a turna. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv.) a se scurge. (Nilul se ~ în mare.) 5. (MED.) v. vomita. 6. v. răspândi. 7. v. repartiza. 8. v. plăti.
(Dicţionar de sinonime)

VĂRSÁ vb. v. turna.
(Dicţionar de sinonime)

VĂRSAT MÍC s. v. pojar, rujeolă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va var vars varsa varsar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara sara rsara arsara