wolframului

WÓLFRAM s.n. Element chimic, metal dur, cenuşiu deschis (în stare compactă) sau cenuşiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oţelurilor speciale şi a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

WOLFRÁM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice şi a oţelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan şi de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].
(Dicţionar de neologisme)

WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oţelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram)
(Marele dicţionar de neologisme)

WÓLFRAM s.n., pl. wólframuri; simb. W
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

wólfram s. n., pl. wólframuri; simb. W
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
WÓLFRAM s. (CHIM.) tungsten.
(Dicţionar de sinonime)