xeniei

XENÍE, xenii, s.f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

XENÍE² s.f. (Biol.) Apariţie, la generaţiile obţinute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminţei. [Gen. -iei. / < fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].
(Dicţionar de neologisme)

XÉNIE¹ s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie].
(Dicţionar de neologisme)

XÉNIE² s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)
(Marele dicţionar de neologisme)

-XENÍE³ elem. v. xeno-.
(Marele dicţionar de neologisme)

XENIE, 1. xeníe (biol.) s.f., art. xenía, g.-d.art. xeníei; pl. xeníi. 2. xénie (lit.) s.f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. -ni-a), g.-d.art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

!xeníe¹\r\n(fenomen biologic)\r\n(-ni-e)\r\ns. f., \r\nart. xenía (-ni-a)\r\ng.-d. xeníi,\r\nart. xeníei;\r\npl. xeníi,\r\nart. xeníile (-ni-i-),
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

xénie² \r\n(epigramă) \r\n(-ni-e)\r\ns. f., \r\nart. xénia (-ni-a), \r\ng.-d. art. xéniei; \r\npl. xénii, \r\nart. xéniile (-ni-i-)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

xeníe (biol.) s. f., art. xenía, g.-d. xeníi, art. xeníei; pl. xeníi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

xénie (lit.) s. f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. -ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)