ZUGRÁV, zugravi, s.m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit1. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). [Acc. şi: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereţii unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluţie apoasă de var amestecată cu humă (şi cu diverşi coloranţi), uneori şi cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. şi tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfăţişa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZUGRÁV ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereţii bisericilor. /<ngr. zoghráphos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZUGRĂV//Í ~ésc 1. tranz. 1) (pereţi) A acoperi cu un strat de apă de var sau de humă (şi coloranţi), iar uneori şi cu desene care imită tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei şi al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face să se zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupaţia de zugrav. /Din zugrav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZUGRĂV//Í pers.3 se ~éşte intranz. 1) A se închega în contururi precise; a căpăta forme distincte; a se profila; a se contura; a se desena; a se delimita. 2) (despre stări psihice) A căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza. /Din zugrav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zugráv (-vi), s.m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereţii cu o soluţie colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s.f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s.f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία
(Dicţionarul etimologic român)
ZUGRÁV s.m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zugrăví vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zugrăvésc, imperf. 3 sg. zugrăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zugrăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRÁV s. v. pictor.
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRĂVÍ vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. v. picta. 3. a contura, a înfăţişa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. v. descrie.
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRĂVÍ vb. v. desena.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereţii unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluţie apoasă de var amestecată cu humă (şi cu diverşi coloranţi), uneori şi cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. şi tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfăţişa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZUGRĂV//Í ~ésc 1. tranz. 1) (pereţi) A acoperi cu un strat de apă de var sau de humă (şi coloranţi), iar uneori şi cu desene care imită tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei şi al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face să se zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupaţia de zugrav. /Din zugrav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZUGRĂV//Í pers.3 se ~éşte intranz. 1) A se închega în contururi precise; a căpăta forme distincte; a se profila; a se contura; a se desena; a se delimita. 2) (despre stări psihice) A căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza. /Din zugrav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zugráv (-vi), s.m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereţii cu o soluţie colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s.f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s.f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία
(Dicţionarul etimologic român)
ZUGRÁV s.m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zugrăví vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zugrăvésc, imperf. 3 sg. zugrăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zugrăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRÁV s. v. pictor.
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRĂVÍ vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. v. picta. 3. a contura, a înfăţişa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. v. descrie.
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRĂVÍ vb. v. desena.
(Dicţionar de sinonime)