împiedicați dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni. ♢ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stinghereşte. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roţile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranţă la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ţine în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicaţi, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roţile lor) cu piedică; înţepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împiedicá (împíedic, împiedicát), vb. – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Puşcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedică. – Der. împiedicătură, s.f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s.f.(cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucişare între împiedica şi împila (Puşcariu, RF, II, 66; DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

împiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 sg. şi pl. împiédică; conj. prez. 3 sg. şi pl. împiédice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) şi a coase.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrâna. (~ o căruţă, la vale.) 4. a opri, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să ...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mişcări.) 6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluţionar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPIEDICÁT adj. 1. v. împleticit. 2. poticnit. (Vor-bire ~.) 3. înfrânat. (Car cu roţile ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împiedica ≠ a despiedica, a stimula
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impi impie impied

Cuvinte se termină cu literele: ti ati cati icati dicati