ÎNFĂŢÁ, înfắţ, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o faţă de pernă, de plapumă etc. ♢ Expr. A înfăţa patul = a schimba lenjeria patului. – În + faţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNFĂŢÁ înfăţ tranz. (perne, plapume, aşternuturi) A îmbrăca cu feţe curate. /în + faţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înfăţá vb., ind. prez. 1 sg. înfăţ, 2 sg. înféţi, 3 sg. şi pl. înfáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înféţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFĂŢÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înfăţa ≠ a desfăţa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNFĂŢÁ înfăţ tranz. (perne, plapume, aşternuturi) A îmbrăca cu feţe curate. /în + faţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFĂŢÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înfăţa ≠ a desfăţa
(Dicţionar de antonime)