învecinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVECINÁT, -Ă, învecinaţi, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVECIN//Á ~éz tranz. rar A face să se învecineze. /în + vecin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVECIN//Á mă ~éz intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se mărgini. 2) A deveni vecin; a se face megieş. /în + vecin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înveciná vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, 3 sg. şi pl. învecineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învecinát adj. m., pl. învecináţi; f. sg. învecinátă, pl. învecináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. şi reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieşi, (înv.) a se răzeşi, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se ţărmuri. (Se ~ la sud cu ...)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVECINÁT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaş. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaş, vecin, (reg.) megieş, mejdaş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve invec inveci

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat cinat ecinat