îmbâcsit

ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) umple, a (se) înţesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbuşitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiţi, -te, adj. 1. Care este plin, înţesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBÂCS//Í ~ésc tranz. 1) A face să se îmbâcsească. 2) pop. (lucruri) A vârî cu forţa într-un spaţiu limitat; a ticsi; a îndesa; a înghesui. /în + rar a bâcşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBÂCS//Í mă ~ésc intranz. A se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute. /în + rar a bâcşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbâcsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbâcseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)